Cum s-a ars PDL-ul cu ARD si cum s-ar face scrum cu BUN?

10 decembrie 2013 by: Anca

ardO campanie de branding cum nu se poate mai proasta, un esec colosal de imagine si o dezamagire de proportii. Cam asta a insemnat ARD. Mai stie cineva ce era de fapt? Va explic eu.

In septembrie 2012 lua nastere “super“ alianta ARD, formata din PDL, FC, PNTCD si Noua Republica, o alianta care avea sa castige la alegerile din decembrie 2012, 17% sau mai bine zis sa piarda cu un scor semi-catastrofal, daca e sa ne raportam la cifrele inregistrate de USL, care acum are 70% majoritate parlamentara.

O inima intrerupta, doua culori prost alese (roz si indigo) si niste linii – aveau sa reprezinte sigla ARD. E ceva ce-mi scapa mie, mi-am zis! Sa asociezi cuvantul ARD cu o inima este un gest destul de riscant. ARD si inima? Imi vine in minte  melodia Anei Lesko, aceea cu “Ard in flacari, pentru tine…” sau o agentie de matrimoniale sau mai grav ceva cu 898989. In niciun caz nu ma duc cu gandul la politica. Deci la nivel subliminal, sigla contura un dezastru de imagine.

Toata aceasta “minune” a prins forma undeva in octombrie, in conditiile in care la inceputul lui decembrie erau alegeri. Sa-ti treaca prin minte ca ai putea impregna in mintea cetatenilor un astfel de brand la nivel national in mai putin de doua luni, trebuie sa fii mai mult decat un visator incurabil. Trebuie sa fii inconstient sau sinucigas. Asta in conditiile in care ARD nu pastra nici macar 1% din identitatea singurului partid cu notorietate din alianta si aici ma refer la PDL.

Apoi gestul acela facut cu mainile, care intruchipa o inima, asociat cu anumite fete serioase si demne precum Vasile Blaga, Anca Boagiu sau Mihail Neamtu, parea dintr-un film tragic-comic.

Din dragoste…

mruARD a fost un cadou pentru Mihai Razvan Ungureanu. Pentru el a luat nastere. Acesta ar fi trebuit sa fie vectorul de imagine care sa traga in sus alianta. Trebuia sa rasplateasca PDL-ul pentru ca l-a sustinut si i-a acordat o functie pe care nu a demonstrat ca o merita, aceea de premier.

Cu o atitudine aroganta, egocentrica si “misecuvinista”, MRU a reusit intr-un timp record sa atraga nu numai antipatia mass media, ci si a electoratului care-si pusese bazele in el. Transmitea prin toti porii ca nu-i poti ajunge la nas nici cu prajina. Se comporta ca si cum: “Hei! Eu sunt MRU! Si asta e suficient. Cel mai tare din parcare!”. Doar ca romanii l-au taxat  imediat si i-au transmis ca parcarea e goala. Episodul “servetele de lux si vaca Kobe” la care nu a stiut cum sa se scoata, plus aroganta excesiva l-au aruncat in zona “Mihaela, dragostea mea”. A pornit cu un capital de imagine extraordinar. In 2012 era peste Ponta si Antonescu. Acum scade continuu si sociologic vorbind, cand esti pe un trend descendent nu ai unde sa te duci decat in jos.

MRU s-a dovedit a fi o dezamagire, la fel cum a fost si ARD. Da, stiu! Nu aruncati cu rosii in mine. Si eu am crezut in el!

Culmea tupeului sau … nu stiu cum sa numesc indrazneala asta, mi se pare sa vii cu propunerea unei noi aliante: PDL plus restul partidelor mici de dreapta sub un alt nume chiar mai penibil decat ARD, BUN! Pe bune? Vorba lui Nicolae Iorga “Istoria isi bate joc de cei care nu o cunosc, repetandu-se”. Sa se uneasca dreapta ca e cazul! Dar asa?!

Acum vreo doua saptamani, Elena Udrea spunea in timpul emisiunii lui Robert Turcescu ca ea nu mai crede in sondaje si ca s-a mai lasat pacalita si cu alta ocazie.  Ca in septembrie 2012 PDL-ul avea spre 25% si in decembrie 2012 a ajuns sa aiba abia abia 17%. Oare de ce? Palarie intr-un picior, ghici ciuperca ce-i?

Si ca sa nu va plictisesc cu prea multe detalii tehnice o sa va redau doua povestioare adevarate din timpul alegerilor de anul trecut.

True story 1

Eram la tara, la bunicul meu la poarta. Si dintr-o data ma trezesc ca ma ia cineva brusc la o runda de pupaturi. In prima faza, m-am speriat ca m-a luat prin surprindere. Nu stiam ce mi se intampla. Era o batrana care ma cunostea de cand eram mica. “Vai cat ai crescut! Si vai cate nazbatii faceai. Si vai vai vai”. Va imaginati continuarea. Mai o lacrima, mai una alta pana cand am ajuns la subiectul la care se pricepe tot romanul, politica.

Poster 68x48cm - Dezvoltare“Tu cu cine votezi, maica? Ca eu nu stiu pe cine sa aleg”, m-a intrebat. I-am explicat eu ca voi vota cu reprezentatul PDL-ului , i-am spus numele bla bla. Nu prea parea convinsa. “Dar doctora cu cine voteaza?”, doctora fiind mama. I-am raspuns ca evident, voteaza la fel ca si mine, mama chiar avand sufletul portocaliu. A fost suficient. “Votez si eu la fel. Ca doctora e desteapta”, chestii de-astea old style. Fiind convinsa ca nu va retine numele candidatului pe care-l sustineam, i-am explicat ca trebuie sa voteze inima si ARD. I-am repetat de vreo cateva ori. Parea ca a inteles.

Vreo doua saptamani mai tarziu, se termina alegerile, vine la mama la consultatie si ii spune: “Am votat cum m-a invatat fata ta. Cu PDL-ul. Dar de fapt n-am gasit PDL si am pus pe USL ca de, pe aia macar ii cunosteam. Dar tot aia e, nu?”. Mama ii spune ca nu-i acelasi lucru si ca de fapt, eu probabil i-am spus de inima si ARD. Batrana i-a replicat ca nu-si mai aminteste exact ce am zis, ca ea stie de portocaliu si PDL.

True story 2

O alta poveste similara o are protagonista pe una dintre vecinele mele de la Gaesti care mi-a marturisit foarte mandra, ca ea la alegerile parlamentare voteaza cu Ponta. I-am explicat ca Ponta nu candideaza in Dambovita, ci la Gorj si ca USL-ul va fi reprezentat de o doamna care anterior a fost deputat de Buzau si care n-a calcat in viata ei in zona noastra. Reprezentantul ARD era un domn foarte cunoscut in oras, care mai avusese un mandat de deputat si care intr-adevar facuse multe pentru zona. Doar ca in campanie a mizat pe ideea: oamenii au vazut si s-au convins. Nu! Oamenii n-au vazut. Oamenilor trebuie sa le spui si apoi poate si vad, dar daca nu le arati… totul e degeaba.

vpO ora am simtit ca-mi creste tensiunea. Eram rosie la fata, in incercarea de a-mi pastra tonul calm, explicandu-i femeii ca da, Ponta este pe afise, dar ca doamna de langa el candideaza. Nu am putut sa o conving. Imi venea sa tip si sa-i zic: “Femeie, nu esti normala?!”. M-am lasat pagubasa.

Weekendul urmator, cand am venit din nou acasa la parinti, a venit special sa-mi spuna ca a votat cu Ponta, sac! sac! sac! I-am spus doar… “felicitari!”. Mi se parea inutila o noua polemica.

In concluzie:

1.Brandul nu ia nastere peste noapte si sub nicio forma nu se impregneaza in mintea consumatorului in doi timpi si trei miscari si daca te decizi sa alegi o varianta penibila cu atat mai mult.

2.Vectorii de imagine chiar trebuie sa fie vectori de imagine.

3. Daca decizi sa fii arogant si sa ai impresia ca daca nu vorbesti cu oamenii ei te vor intelege telepatic,  atunci ai toate sansele sa esuezi cu brio.

Comments are closed.